alb

visam ca ninge. ma trezesc, perfect lucid si constient de intoarcerea la realitate. ochii imi stau lipiti de fereastra privind troiene, cum incarca umerii portretului citadin. stiu ca nu rezolv mare lucru cu asta, poate m-as fi descurcat mai bine daca alegeam pictura in locul literelor. poate.

predestinat

exista un nume care vine atat in varianta cu pampon cat si in cea cu papion si care ma enerveaza pe mine la culme. sau nu numele e cel care ma enerveaza, ci nefericitul purtator. n-am decat sa astept mai departe exceptia care sa-mi confirme regula