sincer

- sa fiu sincer... moment in care am fost intrerupt
- hehehe! ce vrei sa spui? tu de obicei nu esti sincer? mandru de remarca sa impertinenta
- da

da, e greu. daca nu chiar imposibil. in spatele mastilor se ascunde chipul gol al actorului care altfel ar deveni tot om. sinceritatea parca ne aproprie prea mult unii de altii, ne invadeaza spatiul personal si ne da senzatia de sufocare. ce inseamna sa fii sincer? pe scurt, sa nu spui lucruri in care nu crezi. omul se naste naiv, de aici si sinceritatea. experienta il invata ca nu e prea placut sa fii pacalit, atunci incepe sa nu mai creada. aici se pierde sinceritatea. sinceritatea se lupta de una singura cu dubiul, frica de a nu gresi, viclenia, prefacatoria. parca sun a predicator. da, e greu, mai ales daca esti de acord cu ceea ce tocmai am spus.
daca iti e greu sa fii sincer, nu e nimic anormal. mai toti au o retinere. insa traducerea nesinceritatii s-ar putea sa te doara, pentru ca oamenii sunt nesinceri cand nu au pic de incredere in sine, cand le e rusine de goliciunea lor, cand au senzatia ca ceilalti vor sa ii batjocoreasca, cand ei insisi sunt niste mincinosi fara masura sau cand sinceritatea patrunde ca un pumnal carnea frageda de om slab.
corect. a fi sincer inseamna sa gasesti cuvintele potrivite, inseamna sa ai incredere in ceea ce spui si felul in care o spui. sinceritatea vine mereu acompaniata de o voce ferma, un spate drept si o privire directa. sincer, cine nu si-ar dori sa fie asa? si cred ca primul pas spre sinceritate ar fi constientizarea sau actul de a fi sincer cu tine insuti.

turta

capitolul 1 - majoratul
relatari din amintirile unui adolescent beat
reteta fericirii nu am s-o divulg, pentru ca oricum dupa al 3-lea pahar de palinca firul naratiunii a devenit complex, s-a incurcat ba chiar s-a innodat si nici pana azi nimeni nu l-a mai putut deslusi. o zi obisnuita de joi. nu! majoratul celei mai bune colege din liceu s-a petrecut intr-o noapte de joi spre vineri! asa da. o noapte care a inceput cu cateva sticle de bere, un pahar de visinata, niste pariuri ca nimeni nu bea mai mult ca oricine, apoi palinca prezentata tardiv dupa ce toti au crezut ca e vodca. ambalajul era de vodca, jur! si o tigara, poate a doua sau a treia din viata mea. desi nu mai vad bine.. nu nu nu... ochii functioneaza perfect, insa mintea intelege cu totul altceva... deci... desi nu mai vad bine incep sa disting niste scene oribile in jurul meu. ratiunea zbiara din rasputeri, poate poate cineva acolo afara aude ca treaba e putreda si trebuie sa plecam de aici pana nu devenim partasi. exact cand ratiunea parca isi pierduse orice dram de nadejde, corpul supus tuturor fortelor cosmice prezente in alcoolul ce a luat stapanire peste tot regatul cenusiu, alcoolul care a spus sangelui sa se retraga in inimioara lui si sa lase loc ficatului sa controleze totul, corpul acum se ridica si pleaca. fara sa zica la revedere. nu mai avea sens. toti erau ocupati cu alte cele specifice consumului excesiv de alcool. nici nu si-au dat seama ca am plecat. nici nu mai stiau daca, de fapt, am fost si eu p-acolo sau nu.

capitolul 2 - impas
sunt in fata blocului, stau ascuns sub terasa scarii si imi evaluez sansa de a trece pe sub cascada varsata si revarsata de la geamul balconului colegei, fara a primi botezul celor 5 sau 9 capete spanzurate turta de pervaz. sunt treaz. sunt muci de treaz. trec fara sa ma observe nimeni, nici macar eu. datele misiunii imi sunt proiectate cu litere verzi digitale pe retina ochilor. langa imi apare si harta locatiei si ora curenta, ora 3. obiectivul e clar definit, sunt convins de asta. sunt in cartierul aparatorii patriei. sunt la 5 statii distanta fata de liceu in directia estica si/sau 5 statii fata de casa in directia opusa. adica vestica. analizez situatia. daca o iau usor agale spre liceu, as putea chiar sa-mi surprind profesorii, colegii si prietenii cu prezenta mea notabila matinala, un obicei admirat inca din clasa a 9-a, moment din care, de altfel, nu s-a mai intamplat. dar asta pana acum, in clasa a 12-a. pe de alta parte, acasa sunt parintii care m-au crescut si care au incredere in mine, cei carora nu as putea sa le ofer imaginea propriului copil cu cepe rosii in loc de ochi, incapabil sa lege o litera de la cap la coada, sa mearga corect in 4 labe, patat de tot felul de chestii mai mult sau mai putin alcoolice, comestibile sau dracu mai stie ce. duhnind a hoit! gata, decizia e simpla! o sa... n-am mai apucat s-o iau caci...

capitolul 3 - fugarul
- va rugam sa va legitimati
snitzel, unde sunt? ce vor astia de la viata mea trista si amarata si nefericita? am sa va raspund tot eu - in timpul in care eram ocupat cu luarea unei decizii urgente, picioarele impreuna cu subconstientul (ca din constient oricum mare lucru nu mai ramasese) au hotarat deja sa ma poarte in directia liceu. mai aveam o statie si jumatate pana la liceu. de fapt, mai putin de o statie ca o taiam printre casele de tigani de langa liceu. si cand colo ce sa vezi? 2 curcani amuzanti ma intreaba pe mine, eu, de sanatate.
- merg la liceu! raspund eu cu increderea-mi imbibata, saturata in alcool
- un act de identitate imi puteti prezenta?
- da, sigur ca... pot! pot?
am reusit intr-un final
- dumneavoastra nu locuiti prin zona
- nu, dar aici fac liceul! inca eram convins ca treaba cu liceul o sa ascunda perfect amanuntele betiei in spatele devotamentului meu pentru carte
- si nu e cam devreme sa mergeti la liceu? e ora 4 dimineata
logica mea functioneaza bine. functioneaza chiar si cand sunt trotilat. asa am senzatia mereu
- n-are rost sa ma prefac, se vede ca sunt cazut si decazut din drepturi. n-am facut nimic rau. a durat petrecerea mai putin si am zis ca daca mai trec si pe acasa, intarzii la liceu.
- locuiti la adresa din buletin?
- da, cu parintii. oferindu-le o tentativa istovitoare de zambet larg de sarlatan cu ochi de cersetor
- stiti ca dumneavoastra va indepartati de casa. spuneti ca mergeti la liceu, de unde veniti?
- petrecerea de opshpe ani a unei colege, din aparatorii patriei. si nu ca nu ati observat, dar ne-am distrat pe masura
- observam ca nu prea ati avut masura. ia zi ma, ce facem? il ducem pana acasa?
erau 2 politisiti, acum vorbeau intre ei
- iau autobuzul, nu e nevoie! intervin cu promptitudinea specifica de ardelean, care acum mai e si beat pe deasupra
- te rog sa nu ne intrerupi. ce zici ma?
intervine si celalalt dupa o perioada lunga de gandire pe care pana si eu am sesizat-o
- nu e in sectoru nostru. noi patrulam aici. i-am luat datele, asta este, sa se descurce
- da, ma descurc!
- te rog sa nu ne mai intrerupi, despre tine e vorba aici
imi dadusem si eu seama. ce imi mai dadusem seama era faptul ca unui politist ii eram drag, celuilalt antipatic. ca un politist era inalt si slab, celalalt mic si indesat.
- sau, nu stiu daca ma descurc
era luna martie, vremea era buna, functiile vitale incepusera sa-mi revina in parametri. nu prea credeam ce tocmai am spus
- cum adica nu te descurci? intreba "celalalt"
acum politistul care ma credea drag, isi ridica si el o spranceana. clar eram un prost in fata eminiscentelor din fata ochilor mei impaienjeniti
- pai, primul autobuz vine peste o ora. scoala incepe la 8 dimineata. o sa cam am de asteptat. nu-i asa? bani de taxi n-am. mi-a fost foame
- si ai mancat? intreaba politistul inalt, evident incercand sa-si pastreze amuzamentul in spatele impozantei
- ooo, da
- ba, io zic sa-l ducem ca uita-te la el ce pricajit e. s-a distrat el o data, in rest e cuminte, nu cazier, nu scandalagiu
hmm "sa-l ducem" ... pe asta nu o intelegeam atunci. nici acum nu prea o inteleg... pentru ca imi tot venea in minte intrebarea
- unde?
- la domiciliul dumneavoastra
de fapt... orice mi-ar fi raspuns nu mi-ar fi convenit.. la prima vedere erau 3 variante.. acasa, liceu si sectie. eu imi doream inapoi la petrecere, ar fi fost de senzatie sa ma aduca politia ca pe un evadat inapoi la petrecere. ma bufnea rasul gandindu-ma
- de ce radeti?
- era cam galagioasa petrecerea de la care am plecat. sigur nu ati fost chemati sa interveniti si acolo?
asta e, unii s-au nascut direct cu becul ars. dupa inca vreo cateva secunde de asteptare in care sigur in mintea lor a fost vid. vid la patrat.
- nu
- bine, eu merg acasa. cred ca s-a trezit mama. imi era teama sa nu o trezesc pentru ca face ca trenu in gara daca nu doarme de tot somniferul.
pe drum in masina de politie m-am simtit ca un infractor in mica celula de pe bancheta din spate. parca parca imi venea sa imi trag gluga peste cap, sa nu ma recunoasca nimeni la ora 4:15 de dimineata. dar nu aveam gluga. politistii conduc incet, isi fac munca de patrulare in acelasi timp. tot in acelasi timp, alcoolul isi face drum prin vezica mea de ma iau transpiratiile. cum as putea sa le cer sa ma lase sa vizitez un tufis, ori un gard, ori portiera unei masini, ori poate chiar bancheta masinii de politie?! astfel drumul a fost de doua ori mai lung, a durat de trei ori mai mult iar dorinta eliberarii fiziologice ma presa ca pe un detinut condamnat la ani grei de carcera.
cum necum ma lasa in fata blocului si asteapta pana intru in scara blocului. poate ca au stat sa urmareasca si restul, treaba lor. si poate ca s-au amuzat. tot treaba lor

capitolul 4 - intrarea
sunt in fata usii apartamentului meu. am nimerit-o din prima si incerc disperat sa descui cele 3 broaste. zadarnic, deoarece una are cheia bagata pe interior si intoarsa la nouaj de grade, din exterior nu pot face nimic.sun la usa, bat la usa, stau pe treapta, sun la usa, bat la usa, deschid usa, de la ghena, nu e o idee prea buna, stau pe treapta, sun la usa, bat la usa, stomacu bolboroseste, totul se invarte violent cu mine, forta centrifuga parca imi da o senzatie funny, alerg pe scari pana la ghena si eliberez diavolul. toboganul ala pe care se arunca gunoiul are o rezonanta incredibila. mai ales noaptea. daca zici "pst" cu capul indesat bine in interiorul sau, cred ca aude tot blocul. tot blocul m-a auzit deci borand la 5 dimineata in toboganul pentru gunoi, inclusiv vecina de la 5 care iese curioasa in salvarea mea, purtand un facalet si strigand "chem politia!"
- sunt eu, vecinu de la 6
- aa, vai maica, dar ce faci la ora asta? ca m-ai speriat!
- stau de cateva ore pe scara si nu-mi raspunde nimeni la usa. cred ca ai mei dorm ca ursii de nu aud soneria
evacuarea fortata a alcoolului m-a mai trezit, dar corpul s-a prins de smecherie si ma incearca din nou
- ai sunat si la interfon?
fuck, i'm stupid. la asta nu m-am gandit, iar interfonul ala suna, nu gluma
- da, am sunat si nimic. n-am reusit insa sa ii sun pe telefon, sigur l-ar auzi pentru ca exista unul in fiecare camera.
ba cat mint. de fapt, alcoolul asta minte. muma lui de alcool ca acum vrea sa iasa pe toate partile.
- haide mai baietas sa suni de la mine, nu mai sta asa toata noaptea. si parintii astia ai tai, ce sunt? surzi?
sunat, raspuns, preluat, aruncat in pat, parintii se inchina pentru ca, desi erau cat se poate de lucizi, nu au inteles nimic

capitolul 5 - eroul
suna ceasul. ma duc la liceu. mai toti colegii sunt acasa la proaspat majorata. spala peretii, dusumeaua. eu sunt impreuna cu putinii colegi constiinciosi care prefera distractia in weekend pentru a nu le perturba rezultatele scolare. profesorii ne felicita pentru asta.

geometrie

fara semn de intrebare
patru puncte ce definesc precis colturile unui patrat pot fi unite prin intermediul a trei drepte [mai drepte sau mai strambe] pentru a defini un triunghi
de ce?
cu semn de intrebare
retorica, pentru ca m-am obisnuit asa
deoarece triunghiul, prin varfurile sale ascutite, indica cel putin o directie, un sens [forta pura]
patratul e obtuz, trebuie evitat.
sau taiat pentru a obtine doua sau mai multe triunghiuri utile
triunghiul e suficient pentru a defini un plan
poate un plan diabolic
patratul mai are un punct, nici macar necoplanar, redundant
roata patrata, cap patrat, ridicarea la patrat
ce incerc eu sa subliniez e
ce se intampla o data nu se mai intampla si a doua oara
ce se intampla a doua oara posibil sa se intample si a treia oara
ce se intampla a treia oara se va repeta la nesfarsit
simplu