proces sintetic

pentru urechile care nu văd si ochii care nu aud, un adevăr care a durut un pic cam tare sau poate un vis care nu a văzut rază de soare. în mod cert orice copil are o oră fixă de culcare...

încremenit, cu ochii ațintiți la unda de șoc sub formă de spirală definind traiectoria precisă a unui glonț ambiguu, mă resemnez becisnic unui final iminent
ciudat! nu simt nevoia să mă zbat, ba chiar sunt în consens cu acest destin binemeritat, simfonia extraordinară a trăgaciului gata apăsat
ce mai aștepți? sunt eu, aici, acum.. rețeta perfectă pentru un criminal iscusit cu un mobil al crimei extrem de bine definit
doar aerul tăiat in velocitatea glonțului mai prezintă jocuri subtil animate într-un stil mandelbrot cu distorsiuni intens colorate
trag concluzia că sunt din nou prins într-un paradox al cunoașterii, din nou nevoit să aștept să se întample ceva, altceva decât nimic
nu-i văd chipul, dar recunosc ucigașul.. presimt să fie ceva imposibil, ceva să stârnească sfidare în fața științei adevărului consacrat
îi simt disperarea.. de fapt îi aud fiecare strigare, pot să-i citesc gândurile și înțeleg perfect angoasa ce îl omoară cu otrăvuri ușoare
cuvintele sunt complet inutile, îmi e mult peste puterea gândurilor să mai dau vreun sens logic acestei senzații a existenței cuantice
știe ce urmează să-l întreb, știu ce urmează să-mi răspundă, știm tot unul despre celălalt, un fel de perpetuum mobile al ezitării retorice

încep să imi doresc să traiesc, imediat glonțul își reîncepe mișcarea de rotație în jurul propriei axe definind un arc de șase grade la fiecare minut
nici măcar cel mai fin senzor de mișcare nu i-ar percepe avansarea, dar sângele ce-mi îngheața în vene îmi spune că se apropie
involuntar mă întreb de ce m-am închis aruncând cheia, dând ascultare maladiilor sociale.. să mor când aș fi putut să trăiesc?
îmi vine să plâng de mila copilului considerat frivol, dar cu ce îl poate ajuta pe el asta? glonțul se apropie acum parcă mai convins
promit să repar ce am greșit! orice reproș la adresa trecutului meu va fi o literă de lege! dar glonțul nu pare să dea crezare
voi cauta albumul în care am schitat primele caricaturi, voi citi carțile pe care le-am atârnat în cui! m-am răzgândit, vreau să trăiesc!!
prietenii pe care i-am ignorat, locurile pe care nu le-am umblat, jocurile pe care nu le-am jucat, glonțul vibrează tot mai înfuriat

... sunt plin de sânge, în fața mea e cadavrul unui om împușcat în cap. cu ambele mâini țin acest revolver caraghios supradimensionat

ortostatic

... iar colțurile camerei au devenit rotunde, linii drepte frânte de oboseală stupefiantă. la meteo nu au anunțat acest cutremur, intens ca zvâcnirile șerpilor călătorind intravenos, mă scutură incet dar sigur de orice deprindere, în speța cea numită automatism... efectul cataplexic al otrăvii picurate minuțios si tactic în cerneala care acum formează metamorfoze clasice pe hârtie.. inutil să mai citesc o poveste pe care oricum vocile schizofrenice o recită deja pentru a șaptea oară, șapte slove câte șapte, în diviziuni neoiambice de șapte... ascult, din când în când mai trece câte o secundă, în sensul invers al acelor de ceasornic.. privesc, prin pleoapele închise, cum materia în jurul meu se contopește într-o compozitie aproape omogenă, oferind senzația nedorită a focului glacial ce produce sunete pe care le aud acum pentru prima oară, similare cu scrâșnetul unei viori organice ale cărei corzi vocale zbiară asurzitor la amenințarea arcușului de plumb cu fire aspre de wolfram incandescent.. perspectivele îmi sunt izometrice, iar orice cădere se sfârseste prin inceputul unei alte căderi.. și alte căderi.. într-un abis cvasidimensional... se autointitulează amintiri și apar cu fulgere și tunete, îmi provoacă tresăriri căci nu le recunosc, sunt ale altcuiva sau, mai bine zis, altceva.. nu gândesc și nu simt, tot ce relatez sunt trăirile unui punct material pierdut în coordonatele infinite ale cronotopului.. sunt un simplu observator fără percepție senzoriala sau acumulare, fără masă sau energie proprie.. întruchiparea inexistenței.. aparent simplu, însa zero nu a cunoscut până în prezent forțe mai mici ca el, în valoare absolută bineînțeles.. pentru zero nu există mai mult sau mai puțin mare, ci totul este copleșitor, fără grade de comparație... altfel, astfel aștept terminarea eternului și evaluez imposibilul de a fecunda din nou într-o ființa efemeră.. cosmosul a cunoscut multe forme, paradoxuri, mistere.. și o spun pentru că am fost martor.. galaxiile au ritualurile lor, se nasc și mor.. dau naștere prin metode cât mai bizare, unele cunoscute și de noi pe meleagurile planetare.. timpul dispare în lipsa fricii de moarte, răbdarea devine absolută, scurgerea nisipului in clepsidră poate dura o infinitate sau se poate termina înainte de a începe, totul e acum, atunci va fi acum, atunci a fost acum... la fel și momentul în care cosmosul a început să prindă formele camerei mele, mai întai liniile accentuate ale muchiilor strabatute de fotonii matinali ai celei de a doua zi, apoi zumzetul sinusoidal al tensiunii arteriale.. neobișnuit de mare pentru un specimen hipotensiv ca mine.. sunt în picioare

ideografic vorbind

e clar, nu-i loc de mine in pustiu 
din totdeauna mi-a plăcut să scriu
începând cu gardurile bisericii din sat
apoi pe zidurile școlii în care am învățat

am scris pe pragul ușii la intrare
pentru cei ce au vrut să-l calce în picioare
am scris chiar și pe chipul meu
un vers ce s-ar fi vrut eseu

evoc și acum stiloul cu peniță aurie
care a clădit zeci stive de hârtie
și folosesc tehnologia surogat
să-mi pot pune gânduri la printat

cuvinte scrise în do major
iar cand mi-e rau, în la minor
e muzică sau bal mascat?
deja sunt gata costumat

nu vreau sa fac psihologie
anatomie, chimie sau dracu știe
ci doar să scriu acest cuvânt
altfel sunt greu și mă scufund

ora 25

încerc să mă îmbăt din lapte
și iarăși nu mai dorm la noapte
presar in el 4Mg CO2Mg(OH)24H2O
măcar așa, pentru un ten mișto

excepția devine regulă
când specialiști creează speculă
o scamă a pornit la drum
antrenând un colosal taifun

gândindu-mă acum îmi vine rău
firul de praf care sunt eu
a antrenat de când mereu
un val infim și'un alizeu

îndeajuns, ar spune unii
să cânt prohodul voiciunii
să intru'n rândul celorlalți
să mă închin tembel la sfinți

au luat ei taurul de coarne
greșit gândind că n'are arme
firul de praf care sunt eu
spulberă tot ce e clișeu

dedegeaba, încă spun unii
atunci, din tolba rațiunii
arcul de argint care ești tu
invoci excentricul impromptu

șapte lecții învățate (sonata viermelui)

prins în roata bicicletei viermele își evaluează opțiunile
dacă roata accelerează, ar fi momentul să se desprindă
insă roata poate să se oprească și totul s-ar termina cu bine
viermele gras și îndesat nu a avut de ales, deci a zburat

viermele tătic și viermele mămică și viermele copil și se plimbau
când dintr-o dată doi viermi întortocheați apar cu haos și tam tam
halal de educația primită, căci iată viermele copil primește acum un
mega exemplu de bună dispoziție; viermele paznic vinde baliverne

uneori și un vierme mai are nevoie de liniște, cu toate că
lumea viermilor este în general lipsită de efecte speciale
viermele poate să graviteze, la fel de ușor să leviteze
astăzi viermele preferă cultura și nu cea a bacteriilor intestinale

viermele are ambiție, cu o insistența nemărginită și o puternică sete de viață
viermele știe impactul deciziilor sale asupra perpetuării speciei
daca nu ar ști nu ar mai exista, iar viermele psiholog confirmă adevarul
universal valabil care face din acest vierme o întruchipare clară a neînfricării

mecanismele organice complexe ce compun structura funcțională a viermelui
creierul său, aparent format din viermi mai mici ce conlucreaza către
coordonarea viermelui mare, tragând sforile mașinăriei special concepută pentru
a asigura poziții importante în ierarhia viermilor cu țeluri mari și senzații tari

acum, unii spun că pentru a ajuge pe Terra, viermele a călătorit prin spațiu
eu cred că viermele e doar aerian și încearcă să lase impresia de indiferență
în niciun sens nu poți spune despre vierme că e cu picioarele pe pământ
iar pe lânga faptul că e fals, viermele nostru mai și răspunde monosilabic

compus din inele, viermele profită des de avantajul său de a lăsa în urmă
bucăți întregi din sine, viermele pierde însa de astă dată o întreagă jumătate
importantă de altfel, întâmplarea face totuși ca viermele să o reîntâlnească
câteva secole mai târziu, într-un loc deloc prielnic: mintea viermelui sonat

prietenie

s. f. (sil. pri-e-), art. prietenía, g.-d. art. prieteníei; pl. prieteníi, art. prieteníile 

când vine vorba despre cărți, îmi place să mă întorc din nou la ele
cărțile rămân mereu aceleași, nu se schimbă niciodată
o carte știe să aștepte, chiar și atunci când este în zadar