se ia un cuvant si se tavaleste bine prin praf pana ce nu-i mai vezi culoarea. apoi se infig doua belciuge puternice in fiecare capat al cuvantului si se pune la incercare, precum o epruveta in masina de testare la rupere. se actioneaza masina pana ce cuvantul face poc iar din el sar schelalaind literele schilodite. si urmatorul. si urmatorul. pana ce din cuvant nu mai ramane nimic. poate mai raman doar alte cuvinte care tin de sase ca nu cumva sa fie masinaria prin zona cand acestea vor sa iasa.
cuvantul curajos a iesit primul, acceptandu-si destinul. la fel.. praf, belciuge, poc si schelalaiala. a fost urmat de cuvantul sincer si de vicleanul minciuna. in fata masinii nu au fost decat niste simple cuvinte care, pana la urma, au cedat. au ramas insa cuvintele nespuse, cuvintele care stiu ca oricum nu au vreo sansa in fata masinariei. sau, ca sa vezi, cuvintele astea nici macar nu au remarcat primejdia, pentru ca aceste cuvinte nespuse incing, pe masura ce vorbim, o petrecere pe cinste cu bauturi, mancaruri, muzica si tot felul de jocuri. din cand in cand se mai intreaba "ba, unde a disparut curajosu ala? facea niste scheme de-l inmuiau pana si pe picioare" si isi continua necontenit distractia. sau poate ca adevarul e putin frustrat ca nimeni nu-l mai apreciaza atat de mult in lipsa lui minciuna, devenind acum un cuvant ca oricare altul, fara caldura si lumina proprie. pana si lipsa lui sincer il cam necajeste, pentru ca acum a ramas si fara fratele sau de suferinta. nimeni insa nu stie unde au disparut atat de subit invitatii cei mai de seama ai petrecerii. petrecerea continua pana a doua zi. pana cand petrecerea, intr-un final, se termina, iar cuvintele trebuie sa iasa pentru a merge la culcare, fiecare pe la casele lor sau ale altora. cateva cuvinte au remarcat masinaria si au inceput sa o calareasca, sa o traga de fire si sa-i apese pe butoanele pe care, in mod deosebit e scris cu litere mari si luminoase "nu apasa". masinaria reuseste sa-l prinda mai intai pe neatent, apoi pe curios. dar fara izbanda, pentru ca masinaria nu mai functioneaza acum in parametri normali si in loc sa traga de cuvinte pana la rupere, masinaria isi priveste suruburile imprastiate, firele smulse, uleiul mineral curs din pistoanele hidraulice, cum devine consumata de cuvintele astea dubios de ciudate. pentru prima data, masina nu poate simti frica din cuvinte si nu stie cum sa reactioneze. masina asfel cedeaza si accepta soarta ce a sortit-o milioanelor de cuvinte, rastalmacite pana la ultima litera.
