curaj

pasiunea e rezultatul motivatiei. motivatia e motorul satisfactiei. e tot ce trebuie stiut pentru a face un compliment bun...

definitie

ce sunt eu? cine sunt eu? sigur nu sunt primul care si-a pus intrebarea
la fel de sigur nu voi fi nici primul care va raspunde complet
sunt rezultatul experientei, factorilor externi, influentelor, propriilor decizii. nimic nou sub soare. tipic dedegeaba.
hmm.... sunt diferit? vreau sa fiu diferit? nici asta nu e o abordare prea buna, caci luand oamenii molecula cu molecula, nu gasesti 2 oameni care sa aiba macar un 0,0001% in comun. si totusi, facand un pas in spate si privind in ansamblu, semanam mult unii cu altii, imitam comportamentul celor din jur, vorbim aceeasi limba si chiar exista asemanari izbitoare intre limbi aparent total diferite, daca stai sa analizezi. fizic, avem aceeasi anatomie, cu variatiuni bazate pe trasaturi si semnalmente. toti cunoastem frica, dorinta, iubirea, ura, panica, durerea.
pana departe, am pornit in cautarea diferentelor si am gasit o droaie de asemanari.
perceptia. priveste culorile din jurul tau si incearca sa-ti imaginezi obiectele avand alte culori. de exemplu, cum ar fi un copac cu trunchiul galben si coroana mov. luna sa fie verde, apa rosie, berea albastra. acum gandeste-te ca poate fiecare percepe fiecare culoare dierit fata de ceilalti. poate altii vad culori pe care tu nici macar nu ti le poti imagina.
iubirea e cel mai bun exemplu de perceptie, pentru ca termenul e in stransa legatura cu inima si reactiile acesteia la stimuli emotionali. pentru cei raniti in dragoste, iubirea inseamna durere si creeaza spaima in inima. pentru cei mai aventurieri, iubirea inseamna libertate, inseamna bucurie, relaxare. in fond e un simplu cuvant care in sinea fiecaruia naste alte si alte senzatii, reactii si trairi.
cine sunt eu? sunt cuvintele din propriul vocabular si definitiile pe care sunt sau nu in stare sa le dau pentru aceste cuvinte. sunt subiectivismul, emotia, senzatia. proprii si diferite de ale celorlalti. sunt ceea ce am fost, sunt toate evenimentele la care am fost martor. fiecare om intalnit mi-a lasat ceva din personalitatea sa, fiecare carte citita, fiecare joc jucat, fiecare succes, fiecare esec. cei care au fost la un pas de moarte inteleg poate cel mai bine ce inseamna sansa de a trai si faptul ca intreaga viata e datorata absolut fiecarui eveniment din trecut, fie bun fie rau.
deci. cine sunt eu? atata vreme cat accept trecutul asa cum a fost dat si a fost luat, sunt un om fericit si impacat, capabil sa priveasca in viitor. deopotriva, regretele imi atrag mereu atentia spre trecut si scot in evidenta evenimentele pe care le consider nefaste. regretele ma urmaresc, pentru ca incerc sa fug de mine, iar asta e evident imposibil. oamenii nefericiti au o problema cu definirea propriei persoane, pentru ca in fond si la urma urmei suntem rezultatul trecutului, iar prin neacceptarea trecutului negam prezentul si anulam viitorul. daca esti nemultumit de trecut, nu vei accepta in veci felul tau de a fi, iar asta iti va genera o droaie de probleme

vibreaza

primesc des acel UAU acompaniat de ochii mari, plini de uimire si nelipsita intrebare "cum ai facut?!"
ma gandesc daca spunandu-ti ce am facut de am slabit, nu pentru a slabi (pentru ca e o diferenta, adica nu era asta scopul, ca sa fie mai clar) te va ajuta pe tine cu ceva sau nu. categoric nu. pentru ca ceea ce fac eu tu nu vei face niciodata. nu pentru ca sunt eu vreun mare invingator si nici nu am dat in paranoia sa ma cred vreo entitate superioara. sunt om ca toti ceilalti, cu un pic de ambitie, dorinta, atitudine pozitiva, interes samd. ci pentru ca-ti vor fi necesare anumite lucruri pe care nu le ai. si nici asta nu ar fi o problema atat de mare daca nu vei folosi cel putin unul din aceste lipsuri pe post de scuza. vei incepe cu clasicul nu am bani, apoi vei incepe sa tai fiecare za cu alte scuze de genul nu am timp, nu am pregatirea necesara, trebuie sa invat, trebuie sa merg la serviciu, am deja alte socoteli, ajung seara tarziu, dimineata plec devreme si nici nu cred ca mi-ar placea.
ca sa fie siguri ca reusesc sa pacaleasca pe toata lumea inclusiv pe ei insisi, astfel de oameni apeleaza la amanare gen "la primavara, cand o sa mai scap de belele"
un profesor din facultate a zis un lucru care mi-a ramas intiparit ca litera de lege penru toata viata - oamenii care se plang ca nu au timp, chiar nu au timp si nu vor avea niciodata. mi-am asumat libertatea de a dezvolta un pic afirmatia domnului profesor si am trasat o teorie care sa se refere nu numai la timp, ci la toate scuzele pe care un om le invoca atunci cand refuza in mod deliberat, sau hai sa-i zicem diplomat, o propunere. o persoana care apeleaza la astfel de scuze nu minte, ba chiar are foarte mare dreptate - are o gramada de lipsuri si le va avea pentru totdeauna, pentru ca in loc sa puna mecanismele cerebrale in functiune gandindu-se si intrebandu-se de variante posibile pentru rezolvarea problemelor sale existentiale, se va limita mereu la cartonasele cu scuze din ce in ce mai uzate pe care le scoate mereu la inaintare refuzand sa gandeasca. in momentul in care ai zis "nu am timp" refuzi sa gandesti, refuzi sa iti pui banala intrebare "chiar nu am timp?" sau "cum as putea sa fac rost de si mai mult timp?"
remarc tot mai des oameni care se lamenteaza din orice, oameni care traiesc in propria tragedie, obsedati de conditia lor nefasta, oameni care s-au resemnat pentru tot restul vieii. oameni buni si oamene bune, din cateva miliarde de spermatozoizi tu ai primit sansa de a fecunda. sansa mai mare decat faptul ca te-ai nascut nu exista, iar unei astfel de sanse, efectiv, nu se da cu piciorul.... traieste-ti viata

conversatie

"
-interesant, aflu si eu ce se mai 'asculta'
oricum ar fi, eu raman adeptul cartilor
pentru ca doar acolo poti da viata cuvintelor
sa iti imaginezi cate o voce pentru fiecare personaj, un mod de a vorbi
asa.. cand iti citeste cineva.. e ca mancarea gata mestecata
e bine sa asculti, pentru ca unii au un dar de a recita.. pe care il poti imprumuta
dar adevaratul farmec numai o carte citita de tine cu creierasul tau il are
-ca tu faci scenariul
-mai de graba regia
scenariul e scris deja
tu trebuie sa ii dai viata
-exact
-si cum fiecare e regizorul propriei sale vieti, cu cat esti un regizor mai bun cu atat ai o viata mai faina
"

rectific

in primul rand, imi placea sa scriu despre lucruri care imi plac si brusc mi-au venit in minte numai tragedii, lamentari, tristeturi si necazuri. cred ca mi-a mai scapat cate una, mai in public sau mai privat. frumos din partea mea ar fi sa imi cer iertare, apoi sa multumesc si va iubesc!
in al doilea, cu ocazia asta am avut timp sa inteleg mai bine oamenii nefericiti. acestia au o mare problema cu acceptarea realitatii. ce e drept si nu-i contest, tine de gust. ce nu inteleg ei e faptul ca gusturile se mai pot schimba ....