doctrina

cunosc 2 mari doctrine politice.. socialism si liberalism.. stanga si dreapta.. pentru ca astea  mi-au fost puse pe tava cand s-a taiat motul tarii mele

daca intreb orice prieten mai cu capul pe umeri despre ce ar crede despre cele 2, ar spune ca socialismul e comunism pur si ca e cel mai nefast lucru care s-a intamplat istoriei noastre vreodata

eu cred ca socialismul e prost atunci cand e reprezentat de catre politicieni neautentici, corupti si mincinosi. iar daca la urmatoarele alegeri ar candida socialisti din Suedia, as vota cu ei fara nici cea mai mica ezitare

cotidian

șoferul de uber m-a oripilat
cartela de metrou se bagă invers
dna-ul capitulează

dar ce spui despre minunatul miros de flori de tei care a împânzit orașul?

încredere

cel mai simplu mod de a afla dacă poți avea încredere ... e să ai încredere

pieton

să fii pieton în București
și să fii fericit
că trăiești

ascultă

de regulă, nimeni nu ascultă. dacă faci un pas înapoi într-o conversație vei observa că oamenii sunt în general preocupați să vorbească despre ei înșiși și să se laude cu ce știu și ce fac, ce au și ce vor sau ce își doresc. chiar și atunci când vorbești tu, așteaptă să termini sau pur și simplu te întrerup pentru ca apoi să vorbească tot despre ei.

cel mai interesant e atunci când și tu faci la fel.. iar dialogul se transformă in 2 monologuri diferite spuse pe rând, la care se adaugă o mare senzație de frustrare de ambele părți.

conversația se rezumă de cele mai multe ori la un fel de concurs în care fiecare încearcă să fie mai breaz decât ceilalți. eu am parul creț. eu îl am roșcat. eu n-am nici un fir alb.

de fiecare dată cand o propoziție începe cu eu, se pierde empatia. cu toate ca e simplu.. dacă vorbește despre el sau problemele lui, omul vrea sa fie ascultat.

fac un experiment in perioada asta și vorbesc despre mine foarte punctual doar dacă sunt întrebat ceva specific. altfel tac, ascult și cer mai multe detalii, cu un interes cât se poate de autentic.

am senzația că nu mai am cui sa mă confesez, dar scrisul pe blog ajută. mai mult sau mai puțin.

narcis

deja am o obsesie cu asta,

din senin se intampla sa primesc cate o remarca negativa. de regula la adresa unui lucru pe care l-am facut sau il fac din inima. asa identific un narcisist.. si doare al dracului de tare.

instinctul imi dicteaza sa ripostez. dar ratiunea imi spune sa ii spun ca m-a durut.

avand in vedere ca narcisistul face asta dintr-un automatism bine format si perfectionat in ani intregi de exercitiu, cred ca instinctul de a riposta e prost. probabil o riposta va fi interpretata ca un atac nejustificat si vei primi inapoi un atac mult mai greu de indurat. narcisistul umbla mereu cu cutitele ascutie. denigreaza si jigneste cu ochii inchisi. cutezi sa-l provoci si va fi mai rau.

deci tot ratiunea bate curu. ii zici ca a durut ceea ce tocmai a spus, se va oftica, isi va sustine cu indarjire afirmatia si se va incuia singur in debara pana ii trece. timp de gandire pentru narcisist, pentru ca acum constientizeaza. mai mult decat atat, se va simti dezarmat si va repeta comportamentul cu retinere.

bineinteles ca niciodata nu va admite ca a gresit. narcisistul e perfect, nu greseste.

mi-e mila intr-un fel de narcisisti. pentru ca ei sufera cand cineva in jurul lor o duce mai bine, se bucura de ceva, are o pasiune, iubeste, zambeste. ei simt nevoia sa isi asigure locul 1, si nu prin dezvoltare personala (pentru ca perfectul nu mai poate fi dezvoltat) ci prin impiedicarea celorlalti de a ajunge ca ei. narcisistul simte vulnerabilitatea in bunatatea celorlati si o exploateaza automat, deci inconstient. probabil ca la inceputul carierei de narcisist, acesta comite atacuri constiente, ghidat de un sentiment de nesiguranta, dar mai tarziu ii intra in sange.

narcisistul nu a fost mereu narcisist, el a fost agresat de alt(i) narcisist(i), probabil la o varsta frageda, a ripostat din instinct si si-a luat si a 2-a portie. si a 3-a. atunci a inteles ca traieste intr-o lume rea si ca trebuie sa isi ascuta cutitele.

narcisistul, in definitia lui, are un comportament inofensiv prin care face tot posibilul sa para perfect si investeste foarte mult in imaginea lui. doar ca daca ceva nu merge cum isi doreste si simte ca esueaza, va deveni ofensiv.

narcisistul nu e un om rau, el a fost odata pus la pamant si tavalit, iar senzatia asta nu i-a placut si nu vrea sa se mai intoarca acolo.

totusi, am mentionat doar 2 variante de a aborda un narcisist, dar ce se intampla cu cel care tace in fata agresiunii unui narcisist? tipologia omului cu inima mare, care nu ar face rau semenului sau nici in ruptul capului. teoria mea e ca va indura, va inghiti in sec, iar intr-un final va izbucni. intr-un fel sau altul. intr-un fel atutodistructiv depresiv sau, in alt fel, asupra cuiva care nu are nicio vina ca era acolo cand s-a detonat furia cu ceas

bonus - cele 3 abordari - ofensiva, defesiva si neutra - se pot utiliza in multe situatii din viata de zi cu zi, efectele sunt similare cu exemplul narcisistului. bineinteles, o promovez pe cea defensiva.

hold the door moron

ușile reprezintă în societatea modernă un simbol al cretinătății. cateva exemple rapide pâna trec la subiect

ușa magazinului de la colț care se deschide mereu spre exterior in calea oamenilor care doar trec și nu vor sa intre.. în ușă. e o problema de siguranță în caz de incendiu, știu.

ușile metroului sau ale autobuzului. atunci când vrei sa cobori odata cu cei care vor să urce

amortizorul ușii mereu reglat greșit. fie tragi de ușa aia ca de un elefant incăpățânat, fie ca nici nu o deschizi bine că te pălește înapoi. sau nici măcar nu se închide singură si trebuie acum să îndeși elefantul înapoi înăuntru.

ușa care sta mereu deschisă.

ușa care nu trebuie deschisă pentru ca mereu cineva suferă de boala trasului de curent.

senzori pentru deschiderea automata care pur și simplu te ignoră

ușa pe care scrie undeva mic si șters pull dar tu împingi

ușa care te-a lasat "închis pe afară"

mașina in 3 sau 5 uși, una fiind portbagajul..wtf! chiar ar fi trebuit cândva sa intru prin portbagaj.

iar daca ai citit sau nu până aici, trecem la subiect:

chiar trebuie să ținem mereu ușa cuiva? din politețe? din respect? vrem să fim văzuti bine? nu vrem să jignim pe cineva? da

ca purtator de cromozom Y, cred că important e sa ținem ușa pentru o femeie, de orice vărsta, și, cel mai important, să oferim in mod natural întāietate de trecere.

fac asta pentru ca, la fel cum a inventat ușa, omul a inventat mentalitatea și, mai ales, prejudecata.

in societatea moderna, femeile se luptă pentru afirmare, pentru un loc in rândul lumii. nu vreau să vorbesc despre egalitate, atata vreme cât în universul ăsta suntem niște particule neglijabile, tot una cu praful cosmic. dar cred că totuși avem datoria să reparăm ororile stramoșilor noștri și să ținem dracului ușa aia deschisă

psihoză

în același mod în care dacă îi tot spui cuiva că e prost, el devine prost, dacă îi spui ca e albastru, va deveni albastru.. chiar daca nu era albastru