vibreaza

primesc des acel UAU acompaniat de ochii mari, plini de uimire si nelipsita intrebare "cum ai facut?!"
ma gandesc daca spunandu-ti ce am facut de am slabit, nu pentru a slabi (pentru ca e o diferenta, adica nu era asta scopul, ca sa fie mai clar) te va ajuta pe tine cu ceva sau nu. categoric nu. pentru ca ceea ce fac eu tu nu vei face niciodata. nu pentru ca sunt eu vreun mare invingator si nici nu am dat in paranoia sa ma cred vreo entitate superioara. sunt om ca toti ceilalti, cu un pic de ambitie, dorinta, atitudine pozitiva, interes samd. ci pentru ca-ti vor fi necesare anumite lucruri pe care nu le ai. si nici asta nu ar fi o problema atat de mare daca nu vei folosi cel putin unul din aceste lipsuri pe post de scuza. vei incepe cu clasicul nu am bani, apoi vei incepe sa tai fiecare za cu alte scuze de genul nu am timp, nu am pregatirea necesara, trebuie sa invat, trebuie sa merg la serviciu, am deja alte socoteli, ajung seara tarziu, dimineata plec devreme si nici nu cred ca mi-ar placea.
ca sa fie siguri ca reusesc sa pacaleasca pe toata lumea inclusiv pe ei insisi, astfel de oameni apeleaza la amanare gen "la primavara, cand o sa mai scap de belele"
un profesor din facultate a zis un lucru care mi-a ramas intiparit ca litera de lege penru toata viata - oamenii care se plang ca nu au timp, chiar nu au timp si nu vor avea niciodata. mi-am asumat libertatea de a dezvolta un pic afirmatia domnului profesor si am trasat o teorie care sa se refere nu numai la timp, ci la toate scuzele pe care un om le invoca atunci cand refuza in mod deliberat, sau hai sa-i zicem diplomat, o propunere. o persoana care apeleaza la astfel de scuze nu minte, ba chiar are foarte mare dreptate - are o gramada de lipsuri si le va avea pentru totdeauna, pentru ca in loc sa puna mecanismele cerebrale in functiune gandindu-se si intrebandu-se de variante posibile pentru rezolvarea problemelor sale existentiale, se va limita mereu la cartonasele cu scuze din ce in ce mai uzate pe care le scoate mereu la inaintare refuzand sa gandeasca. in momentul in care ai zis "nu am timp" refuzi sa gandesti, refuzi sa iti pui banala intrebare "chiar nu am timp?" sau "cum as putea sa fac rost de si mai mult timp?"
remarc tot mai des oameni care se lamenteaza din orice, oameni care traiesc in propria tragedie, obsedati de conditia lor nefasta, oameni care s-au resemnat pentru tot restul vieii. oameni buni si oamene bune, din cateva miliarde de spermatozoizi tu ai primit sansa de a fecunda. sansa mai mare decat faptul ca te-ai nascut nu exista, iar unei astfel de sanse, efectiv, nu se da cu piciorul.... traieste-ti viata