definitie

ce sunt eu? cine sunt eu? sigur nu sunt primul care si-a pus intrebarea
la fel de sigur nu voi fi nici primul care va raspunde complet
sunt rezultatul experientei, factorilor externi, influentelor, propriilor decizii. nimic nou sub soare. tipic dedegeaba.
hmm.... sunt diferit? vreau sa fiu diferit? nici asta nu e o abordare prea buna, caci luand oamenii molecula cu molecula, nu gasesti 2 oameni care sa aiba macar un 0,0001% in comun. si totusi, facand un pas in spate si privind in ansamblu, semanam mult unii cu altii, imitam comportamentul celor din jur, vorbim aceeasi limba si chiar exista asemanari izbitoare intre limbi aparent total diferite, daca stai sa analizezi. fizic, avem aceeasi anatomie, cu variatiuni bazate pe trasaturi si semnalmente. toti cunoastem frica, dorinta, iubirea, ura, panica, durerea.
pana departe, am pornit in cautarea diferentelor si am gasit o droaie de asemanari.
perceptia. priveste culorile din jurul tau si incearca sa-ti imaginezi obiectele avand alte culori. de exemplu, cum ar fi un copac cu trunchiul galben si coroana mov. luna sa fie verde, apa rosie, berea albastra. acum gandeste-te ca poate fiecare percepe fiecare culoare dierit fata de ceilalti. poate altii vad culori pe care tu nici macar nu ti le poti imagina.
iubirea e cel mai bun exemplu de perceptie, pentru ca termenul e in stransa legatura cu inima si reactiile acesteia la stimuli emotionali. pentru cei raniti in dragoste, iubirea inseamna durere si creeaza spaima in inima. pentru cei mai aventurieri, iubirea inseamna libertate, inseamna bucurie, relaxare. in fond e un simplu cuvant care in sinea fiecaruia naste alte si alte senzatii, reactii si trairi.
cine sunt eu? sunt cuvintele din propriul vocabular si definitiile pe care sunt sau nu in stare sa le dau pentru aceste cuvinte. sunt subiectivismul, emotia, senzatia. proprii si diferite de ale celorlalti. sunt ceea ce am fost, sunt toate evenimentele la care am fost martor. fiecare om intalnit mi-a lasat ceva din personalitatea sa, fiecare carte citita, fiecare joc jucat, fiecare succes, fiecare esec. cei care au fost la un pas de moarte inteleg poate cel mai bine ce inseamna sansa de a trai si faptul ca intreaga viata e datorata absolut fiecarui eveniment din trecut, fie bun fie rau.
deci. cine sunt eu? atata vreme cat accept trecutul asa cum a fost dat si a fost luat, sunt un om fericit si impacat, capabil sa priveasca in viitor. deopotriva, regretele imi atrag mereu atentia spre trecut si scot in evidenta evenimentele pe care le consider nefaste. regretele ma urmaresc, pentru ca incerc sa fug de mine, iar asta e evident imposibil. oamenii nefericiti au o problema cu definirea propriei persoane, pentru ca in fond si la urma urmei suntem rezultatul trecutului, iar prin neacceptarea trecutului negam prezentul si anulam viitorul. daca esti nemultumit de trecut, nu vei accepta in veci felul tau de a fi, iar asta iti va genera o droaie de probleme