în fața unei scene despuiate publicul huiduie și aplaudă devorând creația până la ultima fărâmă. e foarte ușor celui ce gândește pentru a fi liber să vadă oximoronul din această luptă pentru pace, să perceapă redundanța și inutilitatea valorii îngropate în atâtea priviri netoate. unul câte unul încep să dispară; să inchidă mintea sau, efectiv, să moară. tânjim după ieftin și semipreparat, construim din prefabricat și muncim în afaceri la cheie cu profit garantat. aviz domnului profesor de religie care, răsplătindu-mă cu nota unu pentru definiția dată de mine radical diferită de cea cunoscută de el, a ignorat complet faptul că suntem niște sclavi ai dogmei, adică viața trăită strict pe baza rezultatelor obținute din gândirea altora, amin. storși de curaj până la ultima picătură, lăsăm zgomotul pestriț produs de opiniile celorlalți să ne îndosească vocea interioară. consumul stimulează abundența facilitând dependența, iar astfel vom deveni cu to(n)ții spectatori într-un teatru pustiu lipsit de valori.
încotro? vă zic io: școală, slujbă, pensie, groapă... și totuși, ce-i cu atâta grabă?
No comments:
Post a Comment