pentru urechile care nu văd si ochii care nu aud, un adevăr care a durut un pic cam tare sau poate un vis care nu a văzut rază de soare. în mod cert orice copil are o oră fixă de culcare...
încremenit, cu ochii ațintiți la unda de șoc sub formă de spirală definind traiectoria precisă a unui glonț ambiguu, mă resemnez becisnic unui final iminent
ciudat! nu simt nevoia să mă zbat, ba chiar sunt în consens cu acest destin binemeritat, simfonia extraordinară a trăgaciului gata apăsat
ce mai aștepți? sunt eu, aici, acum.. rețeta perfectă pentru un criminal iscusit cu un mobil al crimei extrem de bine definit
doar aerul tăiat in velocitatea glonțului mai prezintă jocuri subtil animate într-un stil mandelbrot cu distorsiuni intens colorate
trag concluzia că sunt din nou prins într-un paradox al cunoașterii, din nou nevoit să aștept să se întample ceva, altceva decât nimic
nu-i văd chipul, dar recunosc ucigașul.. presimt să fie ceva imposibil, ceva să stârnească sfidare în fața științei adevărului consacrat
îi simt disperarea.. de fapt îi aud fiecare strigare, pot să-i citesc gândurile și înțeleg perfect angoasa ce îl omoară cu otrăvuri ușoare
cuvintele sunt complet inutile, îmi e mult peste puterea gândurilor să mai dau vreun sens logic acestei senzații a existenței cuantice
știe ce urmează să-l întreb, știu ce urmează să-mi răspundă, știm tot unul despre celălalt, un fel de perpetuum mobile al ezitării retorice
încep să imi doresc să traiesc, imediat glonțul își reîncepe mișcarea de rotație în jurul propriei axe definind un arc de șase grade la fiecare minut
nici măcar cel mai fin senzor de mișcare nu i-ar percepe avansarea, dar sângele ce-mi îngheața în vene îmi spune că se apropie
involuntar mă întreb de ce m-am închis aruncând cheia, dând ascultare maladiilor sociale.. să mor când aș fi putut să trăiesc?
îmi vine să plâng de mila copilului considerat frivol, dar cu ce îl poate ajuta pe el asta? glonțul se apropie acum parcă mai convins
promit să repar ce am greșit! orice reproș la adresa trecutului meu va fi o literă de lege! dar glonțul nu pare să dea crezare
voi cauta albumul în care am schitat primele caricaturi, voi citi carțile pe care le-am atârnat în cui! m-am răzgândit, vreau să trăiesc!!
prietenii pe care i-am ignorat, locurile pe care nu le-am umblat, jocurile pe care nu le-am jucat, glonțul vibrează tot mai înfuriat
... sunt plin de sânge, în fața mea e cadavrul unui om împușcat în cap. cu ambele mâini țin acest revolver caraghios supradimensionat
No comments:
Post a Comment