dacă ar fi să-l descriu, aș începe cu un cântec
vuietul pădurii, foșnetul lupului, setea de sânge
susurul apei, arpegiul arcușului, toba războiului
magicul clădit in pulberea albastră a supernovei
o inimă aprinsă etern din flacăra infernului tartar
in venele sale varsă argintul din arșiță de vulcan
sufletul său în esență tainică a veșnicului univers
trupul său în contopirea elementelor primordiale
în liniște abisală el pasul lin și-l poarta fără urmă
din adâncul naturii spre înaltul codrului veghează
un strigăt spre cer iar astăzi indată va deveni ieri
în sagețile păcatului îi zac inamici ofrandă codrului
iar sufletul pădurii veghează păcatul împotriva firii
absolultul cunoașterii și darul vieții fără de sfârșit
lacrimile-i curg acid și dragostea îl face muritor
condiția crudului perfect captiv în a sa obișnuință
se zbate între a fi portretul sculptat în dicționar
sau oglindirea sa în lumea mistică de chihlimbar
No comments:
Post a Comment